De inceput :-"

M-am gândit să scriu. Să scriu pentru mine. Să scriu pentru cei care vor citi. E uşor să scrii...câteva taste apăsate 2-3 gânduri şi se umple pagina. A început şcoala...superbă sursă de inspiraţie. La urma urmei mai mult de jumătate din viaţa de zi cu zi a unui adolescent se învârte în jurul şcolii: ore, teste, teze, colegi, profesori, note şi câte şi mai câte..... şi cine nu le cunoaşte? Aş vrea să încep filozofic, câteva rânduri despre a scrie. Dar nu orice fel de "a scrie", căci are zeci de sensuri.... acel a scrie care coincide cu a simţi, a trăi, a spera, a visa, a crede, a dispera... O relaţie de completare între creier şi inimă ca o poezie pe care o trăieşti înainte de a o citi. Ar trebuii cu toţii să scriem. Să scriem fiecare clipă pe care o trăim, să o memorăm, să umplem o pagină cu gânduri, mari sau mici...gânduri. Toţii adolescenţii ar trebuii să-şi scrie romanul lor al adolescenţei, nu pentru a apărea prin librării, ci pentru ei, un roman al unei adolescenţei, o carte a unei experienţe de viaţă, a unei viziuni asupra vieţii, o carte cât o perioadă din viaţa noastră, un jurnal al confuziilor, temerilor, întrebărilor, răspunsurilor, schimbărilor care apar în viaţa noastră, un roman de călătorie, o călătorie pe un drum al nostru, pe care mergem doar noi, un drum întortochiat pe care ne-am pierdut atunci când ne-am născut şi mergem înainte aşteptând să ajungem undeva sau nicăieri... şi ce tovarăş mai bun decât propria noastră carte: adolescenţa?
Să începem cu primul rând, primul sfat, primul pas, prima dorinţă...Să începem cu începutul: Să scriem!