Nu mi-ai scris iubită mamă

Nu mi-ai mai scris iubită mamă
Câte-o scrisoare de dor,
Să-mi povesteşti ce e pe-acasă
Şi să mă minţi că ţi-e uşor.

Nu mi-ai mai scris iubită mamă
Şi aştept poşta în zadar,
Ca să mai rup plicul energic,
Să mă amuz de scrisu-ţi rar.

Nu mi-ai mai scris iubită mamă
De când s-au scuturat salcâmii,
De când prin cimitirul negru
Nu mai trec decât câinii.

Nu mi-ai mai scris iubită mamă
Şi nici prin vis nu-mi mai vorbeşti;
Şi din mormânt cu nume şters
Mereu salcâmii-i înfloreşti.

Nu ai mai scris iubită mamă
Câte-un răvaş pentru odor,
În care tu nu spui nimica;
Decât că scrii fiindcă ţi-e dor.